Alimentația ne influențează puternic sănătatea. Specialiștii ne sfătuiesc, frecvent, să fim atenți atât la cantitatea de mâncare consumată, cât și la calitatea alimentelor alese. Puțini dintre noi, însă, suntem avizați asupra legăturii dintre statusul psihic și vitamine. Vitamina D, de exemplu, are un rol aparte în echilibrul nostru psihic. Dr. Loredana Marinca, medic primar, specializat în medicină de laborator și homeopatie, ne-a explicat cum sintetizează organismul nostru vitamina D și de ce aceasta este în directă legătură cu creierul nostru, influențând calitatea somnului, starea psihică și stările afective.
Vitaminele și mineralele sunt cele mai cunoscute suplimente nutritive. O mare parte din populație este de acord cu faptul că alimentația poate fi deficitară în aceste elemente și că aportul lor trebuie suplimentat din alte surse: pastile, sucuri, siropuri sau alte forme farmaceutice. Consecințele deficitului de vitamine și minerale a fost demonstrat și înțeles din timpuri străvechi. De exemplu, scorbutul – deficitul de vitamina C – a fost menționat în secolul al XVIII-lea și tratat cu citrice.
Vitamina D are o istorie de secole. La începutul anilor 1600 au fost descrise rahitismul la copii și osteomalacia la adult. Au trebuit să treacă mai bine de 300 de ani, până în 1900-1920, când medici și biochimiști au identificat structurile chimice ale vitaminei D2 și D3. Peste alți 50 de ani, în 1967, s-a obținut formula metabolitului activ al acestei vitamine – hormonul 1,25-dihidroxivitamina D, denumit și calcitriol. .
Din 1970 până în prezent a continuat descoperirea funcțiilor și acțiunilor la nivel celular a vitaminei D și au fost definite consecințele negative ale deficitului acestei substanțe .
Vitamina D este un dintre cele patru vitamine liposolubile (A, D, E și K), celelalte vitamine cunoscute fiind hidrosolubile. Vitamina D este mai mult un hormon decât o vitamină și acționează asupra oaselor, intestinului, rinichiului, paratiroidelor, modulând și metabolismul calciului și al fosforului.
Încerc o mică explicare a unor procese chimice care au loc în organism. Există o substanță – 7 dehidrocolesterolul – care, sub acțiunea unei enzime, se transformă în colesterol, iar sub acțiunea razelor ultraviolete B se transformă în previtamina D3. Previtamina D3 se transformă în vitamina D3. Vitamina D3 intră în circulația sanguină și, la nivel hepatic, este hidroxilată, transformându-se în calcifediol (25 hidroxi vitamina D3 sau, prescurtat, 25-OH-vitamina D). La nivel renal, acest calcifediol este convertit în 1,25-dihidroxi-vitamina D3, care este forma biologic activă a cunoscutei vitamine D.
Receptorii vitaminei D sunt receptori steroidieni. Ultimele studii arată că receptorii pentru vitamina D se găsesc în creier în mai multe zone. În hipocampus, în cortexul prefrontal și în substantia nigra (un nucleu al sistemului nervos localizat la nivelul mezencefalului). Acestea sunt regiuni ale creierului care sunt responsabile de reglarea stărilor emoționale. Vitamina D ar fi implicată în reglarea producției de epinefrina, norepinefrina și dopamină la nivelul glandei suprarenale, prevenind epuizarea dopaminei și serotoninei. Așa cum mulți dintre noi știm, dopamina este cunoscută ca fiind hormonul fericirii, iar serotonina ne conferă starea de calm, relaxare și pace. În mod implicit, datorită acestor conexiuni, deficitul de vitamina D a fost asociat cu iritabilitate, depresie și anxietate.
Există o multitudine de studii efectuate care și-au propus să elucideze conexiunea dintre deficitul de vitamina D și stările de depresie și anxietate. De exemplu, publicația The Journal of Diabetes Research a condus un studiu pentru a vedea dacă suplimentele pot îmbunătăți sănătatea mintală și diabetul zaharat tip 2. La acest studiu au participat 46 de femei timp de 6 luni. Concluzia a fost că suplimentarea vitaminei D a condus la scăderea semnificativă a nivelului anxietății la femeile cu diabet zaharat de tip 2. Un alt studiu arată că aceia care suferă de anxietate prezintă nivel scăzut de 25-OH-vitamina D.
Două studii din 2014 au adus noi dovezi. O meta-analiză asupra studiilor observaționale a concluzionat că riscul de depresie scade cu 10 % la fiecare creștere cu 10 ng/ml a nivelurilor serice a 25-OH-vitaminei D. Studiul realizat de Polak și alții a întărit aceste constatări, observând că media scorurilor de depresie (CES-D) este asociată negativ cu nivelurile de vitamina D, chiar și atunci când se controlează datele demografice ale pacienților și timpul petrecut în aer liber.
Un alt studiu amplu, o așa-zisă meta-analiză, a adunat 41 de studii care implicau 53.235 de subiecți, la care s-a suplimentat vitamina D cu > 2000 UI/ zi. S-a constatat că s-au redus simptomele depresiei . Alte cercetări arată că 1-alfa-hidroxilaza, enzima care transforma 25-OH-vitamina D în 1,25-dihidroxi-vitamina D, se găsește, printre altele, și în creier, mai precis în cortexul prefrontal, hipocampus și hipotalamus. Concluzia studiului sugerează, și de această dată, rolul important al vitaminei D în reglarea funcțiilor cognitive și a proceselor afective. Multe studii confirmă legătura dintre deficitul de vitamina D și schizofrenie, autism și depresie.
O altă meta-analiză, care însumează concluziile a 11 studii, se referă la legătura dintre deficitul de vitamina D și calitatea somnului. Vitamina D influențează calitatea somnului, atât direct, cât și indirect. Direct, prin faptul că receptorii vitaminei și enzimele care controlează activarea și degradarea ei, sunt prezenți în arii ale creierului implicate în reglarea somnului și a secreției de melatonina. Indirect, prin faptul că deficitul ei produce mialgii, dureri reumatice și sindromul picioarelor neliniștite.
Nivelul seric de 25-OH-vitamina D reflectă ingestia de vitamina D din alimentație şi sinteza cutanată din provitamine, sub influenţa razelor ultraviolete. Acest nivel seric este influențat de vârstă, sex, rasă şi locația geografică. De asemenea, nivelul de 25-OH-vitamina D poate avea variații sezoniere, adică nivelul variază de la un anotimp la altul. Testarea pentru determinarea nivelului de vitamina D se face la recomandarea medicului și presupune măsurarea concentrației unui indicator al rezervei de vitamina D produsă pe cale cutanată (25-OH-vitamina D) și măsurarea rezervei obținute prin alimentație.
Pentru ca rezultatul analizei să fie declarat normal, ar trebui ca nivelul de vitamina D din organismul unei persoane sănătoase să fie cuprins între 20 ng/ml și 50 ng/ml. Un nivel mai mic de 20 ng/ml indică un deficit de vitamina D. 25 hidroxivitamina D (25-OH-vitamina D) cu un timp de înjumătățire prelungit (2-3 săptămâni), constituie principalul rezervor circulant și cel mai bun indicator al statusului global al vitaminei D.
În comparație cu prevalența crescută a deficitului de vitamina D, hipervitaminoza D este rară şi este depistată numai în cazurile de expunere prelungită la doze mari de vitamina D. Această condiție se caracterizează clinic prin anorexie, greață, vărsături, diaree, hipotonie, nefrolitiază, tulburări de ritm cardiac, iar ca modificări ale testelor de laborator se înregistrează hipercalcemie şi hiperfosfatemie severe, precum şi valori scăzute ale parathormonului.
Puteți programa on consultație ONLINE la dr. Loredana Marinca, pe platforma Digital Clinics, aici: Consult Dr. Loredana Marinca
Surse:
Bischoff-Ferrari, H. A., Dawson-Hughes, B., Staehelin, H. B., Orav, J. E., Stuck, A. E., Theiler, R., Wong, J.B., Egli, A., Kiel, D. P., & Henschkowski, J. (2009). Fall prevention with supplemental and active forms of vitamin D: a meta-analysis of randomised controlled trials. BMJ, 339:b3, 692.
de Oliveira , D. L., Hirotsu, C., Tufik , S., & Levy Andersen, M (2017). The interfaces between vitamin D, sleep and pain. J. Endocrinol., 234(1), pp. 23-36.
Deluca, H. F. (2014). History of the discovery of vitamin D and its active metabolites. Bonekey Rep., 8(3), 479.
Eyles, D.W., Burne, T. H. J., & McGrath, J.J. (2013). Vitamin D, effects on brain development, adult brain function and the links between low levels of vitamin D and neuropsychiatric disease. Front Neuroendocrinol., 34 (1), 47-64.
Gowda U., Mutowo, M. P., Smith, B. J., Wluka, A. E., & Renzaho, A.M. (2014). Vitamin D supplementation to reduce depression in adults: meta-analysis of randomized controlled trials. Nutrition.,31(3), 421-9.
Penckofer, S., Kouba, J., Byrn, M., & Estwing Ferrans, C. (2010). Vitamin D and depression: where is all the sunshine? Issues Ment Health Nurs., 31, 385–9.
