Cu toții am experimentat, cel mai probabil, momente de tristețe, de mai scurtă sau mai lungă durată. Sunt situații și evenimente care ne modifică starea de spirit, însă nu ne afectează fundamental sănătatea. Dacă suntem triști înseamnă că avem un episod de depresie? Nu, explică specialiștii, care ne învață cum să distingem tristețea de depresie.
Tristețea este caracterizată drept un sentiment de descurajare, pierdere, neajutorare, dezavantajare. Când suntem triști, ne mobilizăm toată atenția către evenimentul care a provocat această stare și care, cu siguranță, ne-a afectat puternic.
O caracteristică importantă a tristeții este durata ei: o perioadă scurtă de timp, asta însemnând ore sau, mai rar, zile. Starea și preocuparea față de evenimentul care a provocat-o se remite de la sine sau cu ajutor minim. Deși suntem triști, activitățile cotidiene (serviciu, treburile gospodărești, interacțiunile cu ceilalți membri ai familiei) nu au semnificativ de suferit. Cu alte cuvinte, continuăm să „funcționăm”, în ciuda tristeții resimțite.
Complet diferit stau lucrurile în cazul depresiei. Depresia este caracterizată drept o durere sufletească intensă şi persistentă, care durează cel puţin două săptămâni. O dispoziție depresivă ne face să ne pierdem în mod semnificativ atât interesul față de majoritatea activităților cotidiene, cât și plăcerea de a le face.
O persoană cu depresie va simți mereu oboseală în timpul zilei, va avea atenția scăzută și va fi din ce în ce mai puțin capabil să ia decizii. „Se instalează o stare de nelinişte, iritabilitate sau lentoare psiho-motorie, cu detaşarea de activităţile cotidiene şi scăderea nivelului de funcţionare. La acestea, se adaugă și sentimente de inutilitate sau culpabilitate”, explică specialiștii în psihiatrie.
Episoadele depresive sunt caracterizate și de variaţia apetitului alimentar, cu scădere sau luare în greutate, în funcție de perioadele în care mâncăm foarte puțin sau, din contră, exagerăm cu alimentele. Somnul are și el de suferit: apar perioade de insomnie, respectiv hipersomnie, care devin persistente.
Toate acestea duc la diminuarea instinctului de supravieţuire și apariția unor gânduri recurente de moarte.
