Fenomen des întâlnit și deosebit de grav, violența domestică prezintă riscuri grave pentru sănătatea femeilor și a copiilor, atât fizic cât și psihologic. Impactul emoțional generat de această situație creează un dezechilibru pentru sănătatea mintală. Ce trebuie să știm despre violența domestică? Ce consecințe au abuzurile asupra femeilor? Ce soluții au victimele pentru a se salva? Daniela Zabava, psiholog în cadrul Fundației Sensiblu, ne-a vorbit pe larg despre toate acestea.
Violența se manifestă sub diverse forme. Este important să o putem identifica și preveni în timp util.
-Violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
-Violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace;
-Violența fizică - vătămarea corporală prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate;
-Violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal
-Violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară;
-Violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, etc.;
-Violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase etc.;
-Violența cibernetică - hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea nonconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor.
Una dintre cauzele principale este lipsa educației timpurii în ceea ce privește rolurile de gen și relațiile sănătoase. Violența domestică are la bază modelul patriarhal de relaționare, unde rolurile sunt împărțite (bărbatul are rol de dominant, iar femeia, de supunere, roluri care de-a lungul timpului s-au perpetuat). Violența este o formă a agresivității care se învață, iar cea mai ușoară formă de învățare este imitația: nu te naști agresiv, poți deveni agresiv datorită anumitor exemple din cadrul familiei, a grupurilor de prieteni în care înțelegerea masculinității este greșită, această reprezentând o presiune socială.
Din cauza mai multor factori care determină persoanele afectate de violența să nu părăsească mediul toxic în care trăiesc (copii mici, nu au o locuință, nu se pot întreține, nu au un serviciu care să le asigure traiul lor și al copiilor lor, teamă că vor fi omorâte dacă pleacă), acestea ajung să accepte tratamentele violente și să nu recunoască faptul că trăiesc o experiența abuzivă în cadrul familial.
Dacă victimele nu recunosc că experimentează un gen de abuz domestic și continuă să suporte aceste agresiuni, pot suferi probleme emoționale o perioadă mai lungă de timp sau chiar pentru totdeauna. Persoanele care experimentează violența se confruntă cu multe trăiri amestecate, confuze. Rămân cu senzația de Vinovăție, Neîncredere și Dezamăgire pentru o lungă perioadă de timp.
Din cauza nenumăratelor abuzuri, unele victime sunt furioase și deprimate, pot experimenta momente de disociere, pierd contactul cu realitatea și nu se pot conecta cu propria persoană. Este ca o evitare psihologică a prezentului în care trăiesc, o fugă din calea abuzului.
Depresia și anxitatea sunt în general comune la persoanele care trec prin astfel de situații. De multe ori, ele au un sentiment profund de tristețe și le lipsește interesul față de activitățile zilnice. Lipsa somnului (de cele mai multe ori de teamă de a nu fi omorâte în timp ce dorm sau pentru a nu-și pierde partenerul de sub control) duce la oboseală cronică, energie scăzută, probleme de concentrare, dificultăți în luarea deciziilor, confuzie, pierderea sau creșterea în greutate, din cauza modificării apetitului pentru mâncare. De precizat faptul că, în unele cazuri, toate aceste trăiri pot conduce la gânduri suicidare și tentative de suicid.
Varietatea trăirilor emoționale determină modificarea dispoziției victimelor, ele pot conștientiza că emoțiile lor nu corespund situației pe care o experimentează. Devin iritate și impulsive chiar la scurt timp după primul incident, de aici se naște neîncrederea în propria persoană, anxietatea, suspiciunea, rușinea, vinovăția și instalarea lentă a depresiei. Treptat, pot dezvolta dorință de răzbunare, ură față de agresor sau chiar ură față de bărbați în general.
„Îmi era frică să ies din casă, îmi era frică să vorbesc cu cineva, mergeam mereu cu capul plecat pe stradă când eram cu el, nu doream să-i dau motive să mă bată iar. Trebuia să închidem lumina la ora 21.00, chiar dacă nu terminam treaba în casă, sau copiii nu-și terminau temele, se închidea lumina și nu mai aveam voie să facem nimic. Îmi doream să plec, dar nu aveam unde să mă duc, era singura casă în care locuisem de când am plecat de la mama, investisem toți banii acolo. Unde puteam pleca cu doi copii? Fără un serviciu din care să-mi câștig traiul și să le pot asigura copiilor un acoperiș și mâncare!”
Nu este întotdeauna ușor să recunoaștem comportamentele abuzive, mai ales când în dezvoltarea ca individ nu s-a mai trăit vreo formă de agresiune. Comportamentele abuzive emoționale se instalează treptat, fără că victimele să poată realiza imediat schimbarea. Dacă abuzul fizic este cel mai ușor de recunoscut (lovituri, îmbrânceli, bătăi, violuri, înjunghieri sau înțepături) lăsând în urmă răni fizice și sângerări, abuzul emoțional este cel mai greu de identificat.
Această formă de violență îi distruge victimei și ultima fărâmă de speranță la o viață liniștită. Călcarea în picioare a stimei de sine duce la auto-învinovățire și la lipsa motivației de a reacționa și a lua decizii pentru ea și copiii ei. Persoanele afectate de violență suferă în tăcere, trăiesc rușinea, neîncrederea și frica de a se desprinde de mediul toxic în care trăiesc.
• Umilirea, minimizarea, degradarea, devalorizarea, ignorarea ideilor, critică și feedback-ul negativ, tachinarea sau sarcasmul, toate acestea sunt forme subtile de abuz emoțional, deseori sub titlul de „glumă”. Dacă aceste forme continuă a fi practicate chiar și după ce i s-a comunicat celui care le adresează, că sunt deranjante și sunteți acuzată de „lipsa de umor” atunci aveți parte de o formă de abuz emoțional.
• Preluarea controlului și tratarea celuilalt ca pe un copil;
• Nerespectarea nevoilor celuilalt și luarea deciziilor fără a fi nevoie de părerea ambilor.
• Strigă după ajutor;
• Încearcă să vorbești cu cineva despre experiența pe care o trăiești;
• Apelează la autorități și la serviciile sociale;
• Solicită consiliere psihologică și socială;
• Încearcă să accepți ajutorul celorlalți și ieși din relație cât de repede poți;
• Atenție la semnele care pot declanșa noi episoade violente și folosește orice motive pentru a putea ieși din casă, fugi din casă dacă ai posibilitatea;
• Identifică și evită zonele periculoase din casă cu posibile arme (bucătărie, baie, hol);
• Păstrează cât mai multe dovezi incriminatorii (fotografii, video, camera deranjată);
• Stabilește un cod pentru situațiile grave (cuvânt, frază, semnal) astfel încât prietenii, familia, poliția să poată interveni;
• Stabilește un plan unde să te poți adăposti în cazul în care este o situație de urgența;
• Încearcă să ajungi la cea mai apropiată secție de poliție sau patrula stradală;
• Prefă-te că mergi la farmacie sau magazin, anunța farmacista sau vânzătoarea să sune la 112;
• Asigură-ți din timp o rezervă de bani pentru situațiile critice;
După identificarea relației abuzive, este foarte important să cereți ajutorul familiei, prietenilor, centrelor de recuperare. Încercați să povestiți ceea ce vi se întâmplă. Cu cât așteptarea este mai lungă, cu atât situația poate deveni mai dificilă, iar plecarea din relație mai complicată. Dacă va doriți schimbare, aveți nevoie să acționați. Multe centre de recuperare oferă adăpost pentru mamele și copiii care au suferit sau suferă violență în familie. Centrele de recuperare vin în întâmpinarea supraviețuitoarelor cu servicii speciale, măsuri de siguranța și adăposturi cu adrese confidențiale.
Specialistul nu oferă sfaturi, victima este stimulată să găsească cele mai potrivite soluții pentru problema sa. Consilierea se centrează pe resursele disponibile ale beneficiarei și o ajută să-și folosească și să-și dezvolte în mod eficient capacitățile necesare soluționării problemelor.
• Încurajarea victimei în conștientizarea reală a problemei cu care se confruntă,
• Înțelegere și depistarea cauzelor manifestării problemelor;
• Când problema este conştientizată, se propune trecerea la acţiunea de schimbare a
comportamentului, în vederea depăşirii și rezolvării situaţiei problematice;
• Consilierea este condusă mereu de către specialiști, însă decizia asupra schimbării personale aparţine întotdeauna beneficiarei;
• Orientarea victimei către instituţii competente, în cazul în care se identifică anumite probleme specifice;
În cadrul centrului „Casa Blu” al Fundației Sensiblu, persoanele afectate de violență pot beneficia de servicii gratuite de consiliere socială, juridică și psihoterapie, oferite în confidențialitate, nediscriminatoriu, cu respect față de alegerile, dorințele și nevoile persoanei. Serviciile sunt oferite în cadrul centrului de consiliere sau online, utilizând platforme agreate împreună cu supraviețuitoarea.
Specialiștii centrului de consiliere pot fi contactați la tel. 0787541854 sau prin email: fundația.sensiblu@adpharma.com
