Stresul pe o perioadă lungă de timp, fără posibilitatea de ieșire din această situație, duce inevitabil la epuizare fizică, emoțională și mentală, pe scurt, la ceea ce psihologul germano-american Herbert Freudenberger numea, încă din 1970, drept burnout. De obicei, această epuizare afectează mai ales adulții, însă în ultimul timp, a început să apară și la copii și adolescenți. Doctor Ioana Silion, medic primar psihiatru la Digital Clinics, explică cauzele, simptomele și metodele de prevenire a burnout-ului la adolescenți
Dacă aveți acasă un adolescent care pare epuizat fizic și mental, care și-a schimbat comportamentul în ultimul timp, nu ezitați să solicitați o programare pentru o consultație online spre a primi îndrumare și ajutor de specialitate.
Una dintre principalele cauze ale burnout-ului la copii și adolescenți, identificate de către specialiștii în sănătate mintală, este presiunea pe care o pun părinții, școala și societatea asupra lor. Să fie cei mai buni, să reușească acolo unde poate ei, ca părinți, nu au reușit, să fie mereu competitivi, să știe cât mai multe și cât mai bine etc. Uneori competiția între copii se extinde de la școală și în activitățile extrașcolare pe care părinții le doresc pentru copiii lor. ”Să practice diverse arte, să meargă la diverse activități sportive, dacă se poate cât mai multe, iar pe deasupra, părinții doresc să vadă la copiii lor și performanță, un obiectiv care este foarte greu de atins. Adesea, eforturile și sacrificiile pe care copiii le fac rămân în plan secund față de realizările pe care părinții și le doresc de la copiii lor. Vorbesc aici despre concursurile școlareși extrașcolare, foarte multe grele, cu materie multă și dificilă, sau cu cerințe fizice prea mari pentru puterile copilului. Iar cerințele cresc pe măsură ce copilul ajunge în gimnaziu, apoi la liceu și la facultate. Copiii evoluează mai încet din punct de vedere intelectual și ca personalitate decât li se cere de către școală, părinți și societate. Nimeni nu se gândește că, de fapt, cortexul prefrontal – responsabil cu funcțiile motrice, planificarea, controlul impulsurilor, memoria și limbajul, raționamentul – se dezvoltă ceva mai târziu, adică în jurul vârstei de 20-25 de ani. Cu toate acestea, copiii și tinerii sunt puși în fața faptului împlinit, de a se ridica la nivelul și cerinețele pe care părinții și societatea le impun!”, atrage atenția medicul psihiatru Ioana Silion.
Având în vedere cerințele societății și discrepanța dintre ele și capacitățile tinerilor, aceștia ajung de multe ori să fie dezamăgiți, nu mai performeze așa cum doresc părinții și societatea de la ei, apare conflictul între generații etc.
Epuizarea și oboseala copiilor și adolescenților se manifestă prin iritabilitate, irascibilitate, reactivitate crescute. Ei intră rapid în conflict cu părinții, colegii, profesorii, pe scurt, cu cei care de obicei sunt cel mai la îndemână. Încurajați de societate și de școală să-și exprime diferendele de opinie încep să devină extrem de conflictuali. Dezamăgirea dintre ceea ce ei simt în interior și interesul pe care ei îl manifestă pentru anumite lucruri față de ceea ce le cer adulții este foarte mare. Ca urmare, copiii și tinerii supuși acestor presiuni devin anxioși, depresivi, evită situațiile în care nu se simt confortabil, evită uneori să mai meargă la școală, se retrag social și încep să devină apatici și să piardă interesul pentru ceea ce se întâmplă în jur.
Semne ale epuizării emoționale sunt: • sentimentul de gol interior • depresie • frustrare • scăderea toleranței • schimbări de dispoziție
Semne ale epuizării mentale: • pesimism • acutizare a conflictelor cu alte persoane • neîncredere în alții și în sine, suspiciune • comportament iresponsabil și nesigur
Semne ale epuizării fizice: • oboseală cronică • lipsă apetit • migrene frecvente • imunitate scăzută • insomnie
Schimbări comportamentale: amânarea începerii lecțiilor, întârzieri frecvente la școală, impulsivitate, izolare față de ceilalți, lipsă de entuziasm, probleme de concentrare, incapacitate de a organiza eficient timpul, consum exagerat de alcool, tutun, substanțe interzise.
Ca o consecință a conflictelor cu cei din jur și a inadaptării, adolescenții își aleg medii în care aparent să se simtă mai bine. De aici și până la interesul pentru substanțe care să ”îi ajute” să iasă din stările conflictuale în care se află nu mai e decât un pas mic.
Alcoolul e cel mai la îndemână. La început în scop recreativ, tinerii aleg alcoolul ca un fel de mecanism și mijloc care îi ajută să respingă stresul, anxietatea pe care le resimt. ”Tinerii caută tot felul de soluții să iasă din starea de angoasă și tensiune la care școala, mediul academic în care trăiesc îi supune în clipa de față. Personalitățile copiilor și adolescenților nu sunt dezvoltate suficient și definitivate. Nu au suficientă experiență de viață astfel încât să poată decide ce este bine și ce este rău și ajung în anturaje în care accesul la alcool e facil”, explică dr. Ioana Silion.
Inițial un anxiolitic, alcoolul scade starea de inhibiție și conferă o stare de bine, tinerii devin mai euforici, comunică mai ușor cu ceilalți și se apucă să consume alcoolul în mod recreativ. Dar ”alcoolul dă toleranță și creează dependență, iar tinerii trebuie să crească cantitatea pentru a obține același efect, iar după un timp, se instalează dependența și efectele adverse ale alcoolului – scade capacitatea de concentrare, atenția, vigilența, memoria scad, încep absențele de la școală, se întețesc conflictele cu părinții. La toate acestea se adaugă de multe ori și consumul de droguri ușoare pe care adolescenții și le pot procura cu ușurință la petreceri ș.a.m.d.”, mai spune medical Ioana Silion.
Pe lângă alcool, nu de puține ori, în situații de stres adolescenții ajung să apeleze la medicamentele psihotrope ale părinților. Sunt maeștri în a-și disimula comportamentul inițial, iar lipsa de vigilență a părinților poate contribui la ajungerea până la dependență de acele medicamente în cazul copiilor și adolescenților care abuzează de ele. Uneori, tinerii apelează la beta-blocante ca să le scadă anxietatea, mai combină și substanțele între ele sau le adaugă alcool, iar efectele au consecințe foarte grave.
Adolescenții se pot confrunta cu o intoxicație acută, tulburări de ritm cardiac, comportamente dezinhibante care să le pună viața în pericol, tulburări respiratorii, în funcție de timpul de înjumătățire al medicamentelor folosite. De asemenea, apar insomnie, amețeli, migrene, dureri de stomac, cefalee, vertij.
Pentru tratarea sindromului de burnout terapia cognitiv comportamentală gestionată de un psihiatru/psiholog este cea care diminuează simptomele pacienților prin schimbarea modului de gândire și de abordare cu tact a situațiilor stresante.
Digitalizarea medicinii din ultimul timp, mai ales după pandemia de COVID 19, deci medicina la distanță, a avut și efectele ei bune, tot mai multe servicii de telemedicină au apărut, iar asta e în beneficiul celor afectați de burnout. Părinții ai căror copii sau adolescenți par să aibă manifestări dintre cele descrise anterior pot apela la un medic psihiatru sau la un psiholog, fiindcă doar intervenția specialistului poate face lumina și oferi o cale de tratament.
Platforma independentă de telemedicină Digital Clinics a dedicat o întreagă campanie acestui subiect, așa încât persoanele care se confruntă cu astfel de probleme sau au alături membrii membrii mai tineri ai familiei care suferă de burnout pot apela cu încredere solicitând o consultație online cu un specialist în sănătate mintală.
Prevenție
Întotdeauna prevenția este cea mai bună soluție în cazul oricărei afecțiuni fizice sau mentale, psihice. Și în cazul burnoutului putem preveni apariția sa dacă nu punem presiuni inutile asupra copiilor și tinerilor noștri.
De aceea este foarte important ca în relația cu ei să:
- Le setăm limite și a obiective realiste, evitând suprasolicitarea acasă și la școală
- Să prioritizăm activitățile importante și să nu le cerem ca, pe lângă școală, să aibă un program încărcat cu tot felul de sporturi și arte care probabil nici nu-i interesează, lăsându-le mai mult timp pentru relaxare și joacă
- Să le permitem timp suficient pentru odihnă și practicarea activităților prin care vedem că ei se relaxează
- Adoptarea unui regim alimentar sănătos
