Durerea pe care o resimți atunci când pierzi pe cineva drag poate fi copleșitoare. Un val de emoții neașteptate dă buzna peste propria ta persoană. Sunt experiențe de multe ori șocante, neașteptate. Prin ce etape trecem? Cât de important este să ne adresăm unui specialist? Daniela Zabava, psiholog în cadrul Fundației Sensiblu, ne-a vorbit pe larg despre toate acestea.
Procesul de doliu are etapele lui, nu-l putem forța sau grăbi, de multe ori am auzit în timpul ședințelor de terapie “Mi-aș dori să dorm o perioadă, apoi să mă trezesc și să nu ma sufăr atât de mult”. Dar oare ar fi mai ușor? Ei bine, tot acest timp pe care îl petreci suferind pentru persoana pierdută face parte din procesul personal de doliu. Un demers plin de experiențe noi prin care este recomandat să trecem corect.
Negarea pe care o experimentăm - “nu pot să cred”, “nu-mi vine să cred că mi se întâmplă tocmai mie” -este prima reacție a unui mecanism de apărare care ne ajută să facem față întâmplării pe care o experimentăm.
Furia este parte și ea din acest proces, de multe ori poți părea foarte surprins/ă cum de există atâta furie neexprimată în tine -"de ce mie?”, “ce-am făcut să merit asta?”, “a plecat și m-a lăsat singur/ă cu toate problemele!”. Furia are un scop bine definit, este o bătălie între rațional și emoțional. Analiza celor întâmplate, conversațiile cu Dumnezeu, conversațiile cu tine însuți sau chiar și identificarea unor vinovați, sunt manifestări care pot ajuta parcurgerea drumului către acceptarea evenimentului.
În momentul în care încerci să faci față tuturor provocărilor din viața ta și să mergi mai departe prin suferință, cu o minimă speranță de a fi mai puternic, pentru tine, pentru copiii tăi, pentru ceilalți, pentru un scop anume, ajungi în etapa de negociere. Aici are loc o mediere între durere și dorința de a face față.
Și ca și cum n-ar fi de ajuns prin ce trecem -tristețe intensă, jelire, lipsa somnului, durere sufletească și fizică, provocări noi și sarcini care dau năvală peste noi -mai vine și depresia. În această etapă începem să avem o oarecare idee de reprezentare a pierderii. Depresia apare ca un semn că am început să confruntăm realitatea, așa cum este ea; este o parte a întegrarii dureri experimentate.
Acceptarea faptului că ești mai obosit/ă, lipsa poftei de mâncare câteodată, plânsul în diverse ocazii, vulnerabilitatea, confuzia, lipsa dorinței de a merge mai departe, sunt toate simptome normale ale acestei etape. Depresia este trecătoare, trebuie trăită așa cum simte fiecare să o trăiască, fără acuzații de sine și fără vinovăție, pur și simplu acceptă că ești în depresie din cauza unui eveniment traumatizant.
În ultima fază a procesului de doliu ajungem la așa numita acceptare, care ne poate oferi cât de cât un sens al vieții. Altfel spus, un altfel de eu, care am învățat să trăiesc și diferit, poate mai independent, cu o altfel de dorință de a-mi continua drumul prin viață, poate mai puternic/ă, cu zeci de experiențe trăite și soluționate de mine, cu ajutor sau fără ajutor, cu plăcere sau neplăcere. Fiecare este diferit și simte diferit, dar cu toții simțim nevoia de a depăși acea perioadă dificilă din viața noastră.
Sunt situații dificile câteodată în viața, care necesită o atenție semnificativă din partea unei persoane de specialitate chiar și pentru copii. Integrarea corectă a doliului este foarte importantă atât la adulți cât și la copii.
Plânsul este sănătos și vindecător, este necesar să ne acceptăm vulnerabilitatea în această perioadă. Nu înseamnă că suntem mai puțin puternici dacă plângem sau vorbim despre emoțiile cu care ne confruntăm în perioada procesului de doliu.
Copiii, la rândul lor, au nevoie de un proces de doliu parcurs corect, împreuna cu cel/cea care îi îngrijește. Ei trec prin același proces de doliu ca și adulții. Trecerea de la o stare la alta este o caracteristică specifică copiilor, nu înseamnă că ei nu suferă sau nu le pasă.
Nu evita să vorbești despre persoana decedată dacă simți nevoia! Nu te ascunde să plângi în fața copiilor dacăvorbiți despre cele întâmplate, și copiii au nevoie să plângă!
Uneori cei mici nu știu să-și rostească adevărata durere, au nevoie câteodată de un pic de stimulare. Ei experimentează emoții diverse în procesul de doliu, îți pun foarte multe întrebari șiau așteptări că cineva să le dea un răspuns.
Copiii care trăiesc pierderea unui părinte au nevoie să știe că cineva are grijă de ei în continuare, să se simtă în siguranță, să nu se simtă abandonați. Ei fac față mai ușor dacă înainte de înmormântare suntinformați de tot ritualul acestui proces. Implicarea lor în anumite activități legate de doliu, mersul la cimitir și activitățile de comemorare pot fi de ajutor.
Ședintele de psihoterapie sunt extrem de eficiente în tratamentul durerii provocate de doliu. Acestea pot ajuta în parcurgerea unui proces mai ușor și corect al etapelor durerii și, de asemenea, în adaptarea la viața de după pierdere.
Psihoterapia poate ajuta în:
Cu toții reacționăm diferit atunci când pierdem pe cineva drag, dar cu siguranță ne folosim de toate puterile noastre pentru a depăși suferința.
În unele cazuri oamenii își revin după pierderea cuiva drag odată cu trecerea timpului, dacă au sprijinul celor din jurul lor și obiceiuri sănătoase. În alte cazuri, sunt persoane care simt nevoia de a fi susținuti mai mult în procesul de acceptare a pierderii suferite.
Fundația Sensiblu vine în întâmpinarea ta cu o serie de servicii online, pentru a te însoți în procesul de adaptare și acceptare a pierderii suferire. Serviciile sunt oferite gratuit, respectând confidențialitatea.
Informații suplimentare pot fi obținute la telefon 0787541854 sau email fundatia.sensiblu@adpharma.com
Cu ajutorul tău, de aceste servicii pot beneficia cât mai multe persoane în doliu. Te invităm să te alături misiunii noastre prin redirecționarea a 3.5% din impozitul pe venit către Fundația Sensiblu, completând formularul online aici: https://formular230.ro/fundatia-sensiblu.