Bolile psihice nu discriminează! Nu fac „diferențe” între cei cărora le schimbă viața și nu țin cont de vârstă, pregătire, statut social sau talent.

De-a lungul istoriei, numeroase personalități care au marcat istoria artelor și au rămas figuri legendare în pictură, muzică, literatură au dus, în spatele „scenei”, o luptă crâncenă cu suferința psihică.

Mulți dintre ei au ales arta pentru a-și „povesti” durerea. Prin intermediul picturilor, artiști ca Albrecht Dürer, Vincent van Gogh, Francisco de Goya, Frida Kahlo, Yayoi Kusama, Salvador Dali, Mark Rothko, Jean-Michel Basquiat sau Michelangelo Merisi da Caravaggio au vorbit, în cifrul propriului lor limbaj vizual, despre traume, depresii, adicții și alte afecțiuni psihice.

Michelangelo Merisi da Caravaggio

Pictorul are o poveste tulburătoare. Cu un comportament violent și vulcanic, el prezenta și simptome de schizofrenie paranoidă. Tematica morții, a decapitării, a suferinței, reprezintă, de fapt, propria sa luptă cu boala și frica exacerbată. Acest efect se regăsește în pictura Bacchus bolnav, realizată în 1593.

Schizofrenia reprezintă cea mai nemiloasă patologie psihică. Debutează la adultul tânăr, se menţine de-a lungul vieţii şi invalidează în mod agresiv, izolând persoana în propriul univers.

Tabloul clinic al schizofreniei este zgomotos, fiind dominat de halucinaţii, idei delirante şi comportament congruent cu conţinutul acestora. Chiar şi cu tratament de specialitate, evoluţia este imprevizibilă, bolnavii putând prezenta decompensări care îi pot pune în pericol atât pe ei, cât şi pe cei din jur.

Albrecht Dürer

Artistul german Albrecht Dürer (1471-1528) s-a lăsat cuprins de depresie și melancolie, considerând că societatea renascentistă se concentra doar pe activități raționale, ce au dus la decăderea emoțională. Devine astfel primul artist din Renaștere care transpune în artă problema sănătății mintale.

Melancolia reprezintă forma cea mai severă de depresie, îndepărtând omul de gândirea raţională. El devine copleşit de frământări dincolo de mecanismele cognitive, frizând simptomatologia psihotică.

Frida Kahlo

Pictoriță de origine mexicană, este cunoscută pentru redarea depresiei, a anxietății și a suferinței prin artă. Pe toate acestea le-a experimentat și în viața de zi cu zi. Artista s-a sinucis la vârsta de 47 de ani.

Evenimentele din viaţa personală reprezintă un cumul de emoţii şi sentimente, care ne influenţează comportamentul şi deciziile. Vulnerabilitatea emoţională şi dispoziţia nu pot fi influenţate prin voinţă şi nu au legătură cu clasa socială sau inteligenţa.

Yayoi Kusama

Yayoi Kusama, cea mai cunoscută artistă modernă originară din Japonia, trăiește într-un spital de psihiatrie de peste 40 de ani. Diagnosticul ei exact este neclar. În anii 1950, Kusama a fost diagnosticată cu tendințe schizofrenice, halucinațiile ei copleșitoare – „plasele pictate au prins viață și au început să o prindă în capcană” -, provocându-i grave atacuri de panică. Arta lui Kusama surprinde adesea subiecte psihologice și autobiografice. Opera ei poate fi identificată după culorile strălucitoare caracteristice și utilizarea extinsă a punctelor.

Stigmatizarea persoanelor cu boli psihice este consecinţa lipsei de informare şi educaţie medicală. Toleranţa şi empatia faţă de semenii suferinzi este comparabilă cu modul de identificare şi corectare a propriilor defecte. Vulnerabilitatea persoanelor cu boli psihice şi incapacitatea de a se apăra determină suferinţe dintre cele mai profunde.

Vincent van Gogh

Viața pictorului neerlandez (1853-1890) a fost marcată de afecțiunile psihice. În 1886, sănătatea artistului începe să se deterioreze. Suferă o cădere nervoasă după o ceartă cu Paul Gauguin și se automutilează: își taie o parte din lobul urechii. Este internat și tratat într-un spital de boli nervoase. După externare, pictează obsesiv peisaje, în special lanurile de grâu. Mulți consideră tabloul Lan de grâu cu corbi înspăimântător de apăsător. În 27 iulie 1890, proprietarul hanului unde locuia l-a găsit pe Vincent zăcând în camera lui într-o baltă de sânge. Se împușcase în timp ce cutreiera lanurile de grâu.

Unele tulburări psihice pot determina lipsa de control a impulsurilor, iritabilitate şi irascibilitate. Acestea reprezintă impedimente în capacitatea unei persoane de a identifica şi a solicita ajutor. Cei afectați pot experimenta sentimente de furie extremă, care duc la pierderea controlului şi acte de hetero sau autoagresiune. Atunci când furia este intensă, actele de violenţă pot lua forme din cele mai înspăimântătoare. În lipsa intervenţiei terapeutice, agresivitatea este imprevizibilă şi are consecinţe dramatice.

„Dacă bolile somatice sunt privite cu înțelegere, tulburările psihice au fost deseori ascunse și ținute în secret. Cele mai multe persoane preferă să nu meargă la medicul psihiatru, suferind în tăcere, starea lor degradându-se progresiv. O persoană vulnerabilă este, de obicei, exclusă din colectivul din care face parte, tocmai pentru că nimeni nu dorește să preia din sarcinile pe care aceasta nu le mai poate efectua”, este de părere dr. Ioana Silion, medic primar psihiatru.

Mai multe informații despre importanța conștientizării, prevenției și tratării afecțiunilor psihice, în secțiunea dedicată campaniei „Let’s talk about burnout”.