Rar ajung experții la o concluzie comună, dar acum se pare că există unanimitate: pandemia de COVID-19 va fi urmată de o „epidemie tăcută”, cea a afecțiunilor psihice. Criza sanitară a adus și impredictibilitate legată de starea de  sănătate, relații, loc de muncă ,situație financiară, iar acest lucru a afectează milioane de persoane. Medicul primar psihiatru Maria Silvia Trandafir, doctor în științe medicale, care acordă consultații online pe platforma Digital Clinics ne-a explicat, într-un interviu, cu ce probleme s-au confruntat pacienții săi în ultima perioadă și ce putem face pentru a ne regăsi echilibrul și a ne adapta la schimbările impuse de pandemie. „Echilibrul între viața digitală și cea reală este cel mai important”, este de părere dr. Trandafir.

Care sunt cele mai frecvente probleme cu care vă confruntați, în cabinet, în ultima vreme?

Depresia și anxietate sunt, de departe, cele mai frecvente. Am avut, în ultimul an, pacienți de toate vârstele, de la 20 de ani la 70 de ani. Cele mai multe probleme au fost declanșate de COVID, pentru că după ce au făcut boala, acești pacienți au devenit anxioși, depresivi, cu multe probleme somatice. Putem vorbi despre o simptomatologie care a rămas după afecțiune, după ce au trecut prin COVID-19. 

Mulți pacienți care înainte de pandemie nu au avut probleme de natură psihiatrică au necesitat internare și tratament. Este un cumul de factori care declanșează aceste probleme psihiatrice: teama de boală, teama că se vor contamina, de consecințele bolii,  teama de ceea ce va urma, și nu numai în plan medical, ci și în plan social, familial, profesional, izolarea. Informațiile din presă care ne prezintă situația îmbolnăvirilor, a spitalizaților, a deceselor sunt o sursă permanentă de anxietate. Pe de altă parte, ne țin mereu atenți și ne ajută să ne protejăm. Viața omului a fost afectată în totalitate.

De ce simptome se plâng acești pacienți?

Frică, anxietate, plâng facil, sunt depresivi, unii dezvoltă tulburări psihotice, sunt obosiți, se află practic în incapacitatea de a face ceva. Cu toții au observat că le-a scăzut randamentul sau că au tulburări de somn. Pe unii îi dor articulațiile, pe alții stomacul, inima, prezintă tremurături, adică s-au decompensat psihic și fizic sau somatizează.

Copiii și adolescenți au avut și ei de suferit în această perioadă. Ce sfaturi aveți pentru părinți?

Să fie foarte aproape de  copii și adolescenți, să aibă o relație funcțională, să fie apropiați în adevăratul sens al cuvântului, asta ar trebui în primul rând. Să aibă o viață de familie normală, să ia cina împreună de exemplu, să facă sport, să iasă la plimbare împreună,  să discute despre problemele care îi frământă pe cei tineri, într-un cuvânt să devină „prieteni buni”.

Copilul și adolescentul nu trebuie lăsați să se refugieze în computer și jocuri. Acestea sunt foarte periculoase pentru că îi lasă pe tineri să se „transporte” într-o altă realitate. Este o realitate virtuală, iar ulterior acești copii si  adolescenți nu se vor mai putea adapta realității noastre. De aceea, trebuie să existe un echilibru în toate,  în folosirea computerului, și a televizorului și viața reală. Experiența de viață a părinților ar trebui să-și spună cuvântul.

Cum alunecă un tânăr pe această pantă?

În primul rând, o boală psihică debutează cu schimbarea comportamentului. Dacă înainte copilul avea un anumit comportament, era comunicativ, avea performanțe bune, un grup de prieteni, acum nu mai are. Adolescentul, în general, are două sisteme de referință. Unul este reprezentat de familie, părinți, de unde învață din experiența de viață a adulților, iar celălalt este reprezentat de cercul de prieteni de vârsta lui. El trebuie să intre și să iasă permanent în și din cele două sisteme, pentru că în felul acesta reușește să se desprindă de familie și să se dezvolte normal, armonios.

Dacă rămâne doar în sistemul părinților, îi va fi foarte greu să se adapteze în societate, dacă este doar în sistemul celor de vârsta lui nu mai beneficiază de experiența părinților și se îndepărtează de familie. Este foarte important grupul în care intră, pentru că dacă ajunge, de exemplu, într-un grup de consumatori de substanțe psiho-active, atunci este chiar un mare pericol. Părinții trebuie să aibă mereu o legătură strânsă cu adolescentul pentru a-i corecta eventualele devieri sau relații greșite.

Ce semne trebuie să-i îngrijoreze pe părinți?

Un adolescent cu probleme poate să ajungă să nu vorbească, să nu mănânce, să nu iasă afară din casă sau chiar din camera lui, într-un cuvânt, să se izoleze, își schimbă comportamentul, nu doarme, își pierde nopțile în diferite anturaje. Acestea sunt motive de îngrijorare. Te poți gândi că are o depresie, sau chiar mai mult, dacă se retrage în lumea lui în care găsește un refugiu. Acest refugiu este însă temporar, pe viitor nu va putea să rămână acolo, nu este benefic. Compensator, începe să consume alcool sau droguri, devine iritabil, irascibil, violent, greu de abordat.

Așa cum adolescenții se refugiază în jocurile pe calculator sau în rețelele de socializare, mulți adulți – în special acum, în condițiile în care mulți lucrează de acasă – își prelungesc programul și nu se „deconectează”. Ce impact are acest lucru?

Pe de o parte, persoanele care muncească foarte mult au devenit dependente de muncă,  continuă să lucreze și după încheierea oficială a programului de lucru, sub scuza că „se protejează”, pentru că această situație îi ajută în acest sens. De ce sau de cine se protejează? Poate de ele însele! Scad, astfel nemulțumirile, îngrijorările, teama de singurătate,  anxietatea,  într-un fel și depresia. Mecanismul este acesta: ne concentrăm pe muncă și uităm de alte probleme. Uitarea este însă de moment și adâncește și mai mult problemele.

Nimic nu este însă benefic în totalitate. Fiecare situație are aspectele ei pozitive și negative: dacă stăm foarte mult online, conectați mereu la laptop sau la telefon, ajungem să nu mai facem mișcare, ne izolăm,  încet, încet ne refugiem într-o lume ireală. Putem folosi contextul în care ne aflăm și în sens pozitiv. Redescoperim familia și valorile ei, pentru că acum avem timp și pentru cei dragi. Trebuie să găsim un echilibru între digital și viața reală. Sa ne „condimentăm” existența cu sport, muzică, plimbări în aer liber, întâlniri cu prietenii, familia, cu  tot ce se poate face ținând seama  să fim  în „siguranță”, să nu ne contaminăm cu acest virus. Să nu uităm și să luăm în calcul că noi, oamenii, putem și trebuie să-l învingem! Nu-l lăsăm să ne fure viața.  Dacă nu mergem pe linia de mijloc, avem de suferit într-o formă sau alta.

Puteți programa un consult a Dr. Silvia Maria Trandafir, aici:  Consult Dr. Silvia Maria Trandafir