Multe dintre persoanele care experimentează tulburări de tipul burnout, depresie sau anxietate au rețineri legate de tratamentele recomandate. Au acestea efecte secundare nedorite? Putem vorbi despre o dependență care se instalează? Dr. Cristina Doliș, medic specialist psihiatru și doctor în medicină, care activează în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia” din Bucuresti, ne-a răspuns la câteva întrebări în această temă.
Așa este, în ultimii ani ne confruntăm cu o creștere a incidenței patologiilor psihiatrice în rândul populației, la nivel mondial. Una dintre afecțiunile din ce în ce mai frecvente, burnout-ul, a fost prima dată descris de Herbert Freudenberger in 1974 ca o epuizare fizică și psihică în contextul unui stresor prelungit și nerezolvat, cel mai frecvent legat de locul de muncă.
Este important să înțelegem că burnout-ul sau surmenajul se poate suprapune cu alte sindromuri sau tulburări, cum ar fi depresia sau anxietatea, dar și faptul că depresia și anxietatea se pot manifesta ca patologii de sine stătătoare. Toate patologiile psihiatrice se tratează cu ajutorul profesioniștilor din sănătate mintală, deci primul pas este acela ca persoanele să apeleze cu încredere la medicul psihiatru pentru o evaluare, iar în funcție de severitatea simptomatologiei vor fi propuse alternative terapeutice.
În cazul burnout-ului, putem discuta despre alternative terapeutice non-farmacologice. Există la ora actuală strategii bazate pe dovezi ce pot fi implementate, cum ar fi:
În cazul tulburării depresive și a tulburării anxioase, discutăm de asocierea tratamentului farmacologic cu cel non-farmacologic, în funcție de gradul de severitate a simptomelor. Conform ghidurilor de specialitate, de primă intenție este medicația antidepresivă de tip SSRI, fiind considerată mai sigură și cu mai puține efecte secundare, urmată de SNRI și alte tipuri la care se poate asocia un anxiolitic, pe termen scurt.
Bineînțeles că există și alte tipuri de terapie, cum ar fi terapia magnetică transcraniană sau terapia electroconvulsivantă. Aceste metode terapeutice fac referire la situațiile în care persoanele cu o tulburare depresivă majoră nu răspund terapiilor convenționale.
Asocierea cu o formă de psihoterapie este recomandată.
Orice medicament poate avea efecte secundare, dar experimentarea acestor efecte nu este obligatorie. Este importantă comunicarea simptomatologiei medicului psihiatru.
Dat fiind faptul că discutăm despre depresie și anxietate, trebuie sa menționăm medicația anxiolitică, cum sunt benzodiazepinele. Acestea acționează prin creșterea nivelurilor de GABA din creier și, da, pot da dependență, în cazul în care sunt administrate pe termen lung sau fără aviz medical.
Este important să înțelegem faptul că, în cazul medicației antidepresive, efectele sunt notabile după aproximativ 14 zile, iar efecte adverse pot să apară în prima fază, ca apoi se diminueze în intensitate. La fel de important este să nu se întrerupă brusc medicația fără o discuție cu medicul curant.
Există ghiduri terapeutice și multiple studii care ne fac să înțelegem importanța terapiei medicamentoase dar și asocierea cu psihoterapia.
În cazul burnout-ului nu se impune un tratament medicamentos, doar în cazul în care se complică cu o tulburare depresivă majoră sau cu o tulburare anxioasă. Atunci recomandările sunt pentru o schemă terapeutică complexă, ce include atât medicație, cât și psihoterapie. Sigur, după stabilizare și reducerea în intensitate a simptomatologiei, se poate apela și la terapii alternative.
Alimentația corespunzătoare, sportul și o igienă a somnului, în asociere cu terapii farmacologice ori non-farmacologice, după caz, contribuie la un prognostic pozitiv.