Căștile audio sunt un accesoriu foarte des folosit de omul modern. Atașate dispozitivelor de tip smartphone, tabletă sau laptop, căștile oferă avantajul ascultării conținutului în condiții de fidelitate audio, izolând utilizatorul de zgomotele mediului înconjurător și oferind totodată intimitate. Există însă și consecințe negative ale utilizării acestora, în special în exces. Utilizarea îndelungată a căștilor și la niveluri audio ridicate, afectează dramatic capacitatea auditivă. Pe măsură ce înaintăm în vârstă se produce o diminuare naturală a funcției auditive. Un semnal de alarmă îl trage Organizația Mondială a Sănătății, care estimează că mai mult de un miliard de tineri riscă pierderea parțială sau totală a auzului. Am stat de vorbă cu dr. Simona Bîtlan, medic primar ORL și doctor în medicină, care ne-a explicat la ce riscuri ne expunem.
Capacitatea de a auzi este un dar oferit nouă, ființelor umane, pentru a aprecia frumusețea lumii din jurul nostru. Auzul este simțul cu care percepem sunetele din jurul nostru. Prin auz ne conectăm cu mediul înconjurător, comunicăm cu ceilalți, fiind astfel capabili de a ne exprima gândurile. Practic, auzul este instrument al învăţării şi interacţiunii sociale.
O vorbă spune: „Muzica este totul, la fel și auzul tău”. Felul în care ne bucurăm de muzică poate fi diferit atunci cand diferența o face volumul cu care este ascultată. Amintiți-vă: dacă pierdem simțul auzului, acesta nu se va întoarce.
Ascultatul muzicii la căști, un obicei mai frecvent decât în anii precedenți, a devenit parte integrantă a multor activități zilnice. Oamenii ascultă muzică în timp ce muncesc, în metrou, la plimbare, în timpul activităților sportive, în aer liber ori la sală. Faptul că volumul ridicat din căști poate provoaca pierderi de auz, temporare ori permanente, nu este un mit. Durata expunerii este la fel de importantă ca și volumul. Desigur, sunetele mai puternice afectează auzul mai rapid, însă și sunetele joase o pot face, în timp, chiar dacă sunt ascultate la un nivel moderat. Expunerea repetată la zgomote puternice poate deteriora atât celulele, cât și membrane, nervi sau alte părți componente ale urechii, afectând iremediabil auzul. Procesul este unul ireversibil, degradarea instalată este, de regulă, una permanentă. Chiar dacă persoana în cauză renunță la folosirea căștilor audio la un volum ridicat, pierderea auzului persistă.
OMS nu este singura organizație care atrage atenția asupra daunelor irecuperabile aduse de căștile audio, atunci când nu sunt folosite corespunzător. Potrivit cercetătorilor de la Harvard Medical School, creșterea popularității căștilor audio, din ultimele decenii, a declanșat și creșterea ratei de diagnosticare cu pierdere de auz în rândul persoanelor sub 20 de ani.
Căștile audio intra-auriculare, de tip ear pot, sunt foarte populare, datorită dimensiunilor mici. Acestea sunt considerate practice, comode și redau conținutul audio la o calitate bună a sunetului. Dezavantajul căștilor intraauriculare este acela că se introduc în ureche, astfel că ele direcționează sunetul direct pe timpan, iar intensitatea este mai mare decât ceea ce poate timpanul să transmită. Recomandarea medicului ORL este să optăm pentru căștile audio care acoperă integral urechea. Căștile care vin deasupra urechii, adică supra-aurale sau circum-aurale, sunt mai blânde cu urechea internă, iar sunetul nu pătrunde direct în canalul urechii. În plus, acest tip de căști oferă o fidelitate a sunetului mult mai bună. În prezent, pe piață pot fi găsite următoarele tipuri de căști:
- Supra-aurale (on-ear) – sunt căștile care „cuprind” capul și se situează deasupra urechilor. Ele sunt ușoare, comode, permițând sunetelor din exterior să ajungă la urechi.
- Circum-aurale (over-ear) – sunt căștile care, de asemenea, cuprind capul și se situează deasupra urechilor, dar, datorită dimensiunilor mai mari, le acoperă în întregime și nu permit sunetelor din exterior să ajungă la urechi. Astfel, acest model produce izolarea de sunetele exterioare și oferă o atmosferă mai intimă, însă este mai greu și mai inconfortabil de purtat.
- Intra-aurale cu dop ( in-ear) – căști care se bagă în urechi, în canalul auditiv extern, pentru a fi mai aproape de receptorii sunetelor. În acest moment, sunt cele mai populare căști, datorită ușurinței în utilizare și a sunetului de calitate pe care îl oferă. De asemenea, acestea previn „pierderea sunetelor” și asigură confort în utilizare.
- Intra-aurale (earbuds) – căști mici, care se plasează mai superficial, la intrarea în canalul auditiv extern. Acestea au, în calitate de dop, inele mai largi care nu creează izolare sonoră, dar produc un sunet lin și agreabil, combinat cu sunetele din exterior.
- Bluetooth – căști fără fir, indiferent de tipul acestora, supra-aurale sau intra-aurale, ce se conectează cu dispozitivul electronic prin intermediul undelor radio.
Deși modelele intra-aurale cu dop sunt considerate cele mai nocive, contribuind cel mai mult la pierderea auzului, experții în tehnologii afirmă că, în cazul utilizării căștilor audio, nu contează modelul, ci volumul sunetului aplicat.
Atunci când sunetul ajunge la urechea internă, lichidul din interior începe să vibreze, iar celulele cu niște firișoare (cilii) încep să se miște. Sunetele tari cauzează vibrații mai puternice și mișcări mai pronunțate ale cililor, care uneori ajung să nu mai funcționeze bine. Aceste disfunctionalități se resimt ca senzații de înfundare a urechilor și scădere a capacității de a auzi, de la sunete rostite în soaptă la sunetele conversaționale, respectiv sunete puternice, în funcție de gradul afectării.
Simptomele principale ale deteriorării auzului sunt: țiuitul persistent la nivelul uneia sau a ambelor urechi, solicitarea repetării informației emise de către interlocutori, imposibilitatea de a auzi clar ce se vorbește în jur, mai ales în spații mai zgomotoase. Consultul ORL este necesar ori de câte ori apare o senzație de înfundare a urechii sau când o persoană consttată că nu mai percepe anumite sunte (șoapte, conversații purtate la o distanță ceva mai mare, ticăitul unui ceas din casă, etc). În contextul oamenilor activi, angajați: acestora li se face anual, în cadrul examenului de medicina muncii, evaluarea audiologică, prin audiogramă tonală. Acest tip de investigație poate identifica scăderi minore de auz.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 1.1 miliarde de tineri din întreaga lume riscă să își piardă auzul din cauza faptului că ascultă muzica prea tare. Potrivit Statista2, persoanele sub 35 de ani sunt mai predispuse să asculte muzică la căști de pe un device mobil, față de alte categorii de vârstă. În acest segment, OMS estimează că circa 50% dintre persoane ascultă muzică la un volum mult prea ridicat, iar mulți tineri ascultă chiar și la volum maxim. Potrivit cercetătorilor, rata de risc este mult mai crescută la tineri, față de cei mai vârstnici. O persoană care ascultă 15 minute muzică la un volum de 100dB se supune la niveluri audio echivalente cu expunerea unui muncitor dintr-o fabrică, care lucreaza 8 ore pe zi într-un zgomot ambiental de 85dB.
Muzica face parte din viață, încântă, emoționează, bucură, consolează, trezește amintiri... Creând aceste stări de bine, apare și dorința de a-ți produce aceste stări, prin intermediul audiției prin căști. Totodată, din motive de a nu te simți singur, se folosesc căștile, arătând altora că nu te plictisești și, totodată, chiar nu mai pare că tu cu tine nu ești într-o stare de bine.
Hipoacuzia, în particular, duce la o dorință de izolare. Prin urmare, rezultatul este că psihicul poate fi afectat, o problemă care devine la fel de greu de gestionat ca și cauza în sine, hipoacuzia. Anxietatea, depresia, precum și alte afecțiuni, pot fi asociate problemelor de auz, la anumite persoane. Hipoacuzia îngreunează comunicarea, în totalitatea posibilităților ei. Izolarea pe care o poate crea o deficiență de auz poate provoca dificultăți atât în relațiile de muncă, cât și în cele personale.
