Dr. Ioana Silion, medic primar psihiatru și doctorand în științe medicale cu o vastă activitate de cercetare a răspuns la câteva întrebări legate de burnout, depresie, anxietate și efectele devastatoare ale stresului prelungit. Dr. Silion este pasionată de patologii psihiatrice de nișă și are ca proiect personal dezvoltarea la nivel național a unui proiect de prevenire a burnout-ului, subiect despre care se vorbește mult, dar pentru care nu există planuri coerente de prevenție nici măcar în corporațiile mari.
Termenul „sindromul de burnout” este frecvent folosit în ultimul timp, în discursul public, în presă, însă nu întotdeauna în sensul corect. Sindromul de burnout reprezintă o modificare în sens negativ a conduitei unei persoane, a modului în care gândește, a percepțiilor, a comportamentului său și este cauzat de stresul prelungit la locul de muncă. Vorbim despre burnout atunci când oboseala resimțită o durată îndelungată de timp - care poate varia ca timp în funcție de tolerabilitatea fiecărui individ în parte - începe să afecteze activitățile zilnice și modifică inclusiv dinamica vieții personale.
Inițial, persoanele care ajung să sufere de burnout trec printr-un stres intens și prelungit. Stresul, spre deosebire de burnout, este o stare de alertă care se manifestă prin implicare excesivă la locul de muncă, hiperactivitate emoțională, senzația permanentă de urgență cu hiperreactivitate. Această stare poate dura luni de zile pană când organismul își epuizează resursele, energia scade progresiv, ducând în final la stări de anxietate și dispoziție depresivă.
Dispoziția depresivă și anxietatea prelungită conduc treptat la lipsa de implicare în activitățile profesionale, aplatizarea afectivă, cu senzația de epuizare emoțională, diminuarea și pierderea interesului și a motivației pentru activitățile zilnice si sentimentul de neputință, cu de scăderea performantei profesionale.
Anxietatea generalizată se manifestă ca o stare de frică, de anticipare a unui disconfort. Apare de multe ori atunci când oamenii sunt criticați la locul de muncă, nu-și ating target-urile sau nu își iau bonusurile, ca urmare a performanțelor diminuate și a lipsei de apreciere a superiorilor.
Anxietatea prelungită și starea de tensiune permanentă conduc la burnout. Uneori, oamenii resimt starea de tensiune încă de dimineață, de când se trezesc. Doar gândul ca încep o nouă zi îi demoralizează, încep obosiți. Această stare prelungindu-se, hiperactivitatea și hiper-implicarea în sarcinile de serviciu scad și apare senzația de epuizare fizica și sentimentul că nu pot face nimic. Motivația și plăcerea la locul de muncă dispar și în felul acesta se instalează detașarea de sarcinile de serviciu care, în final conduc la epuizarea resurselor emoționale cu instalarea depresiei.
Depresia din punct de vedere clinic este o stare caracterizată prin lipsa interesului și a plăcerii pentru activități care în trecut erau plăcute. Persoanele au senzația de disconfort afectiv, plâng ușor, au o energie scăzută, iritabilitate, lucruri care în trecut nu deranjau acum devin enervante, au toleranță scăzută la frustrare, au insomnii sau hipersomnii, tulburări alimentare.
Sunt lucruri care invadează viața personală și profesională și se instalează o neputință funcțională. Persoana cu depresie nu mai poate funcționa și atunci apar frecvent patologii din sfera somatică. Cei mai mulți pacienți resimt inițial o patologie somatică în sfera digestivă, dureri abdominale nespecifice, tulburări de tranzit, disfagie, dificultăți la înghițire, afirmă că au senzația de nod în gât, unii slăbesc din această cauză sau iau mult în greutate, ajung să își modifice comportamentele alimentare. Alteori, anxietatea este resimțită la nivelul aparatului cardio-respirator prin palpitații, tensiune arteriala crescută, până la atacuri de panică cu senzație iminentă de moarte.
Atunci când pacientul ajunge la doctor cu toate aceste simptome există un deficit chimic la nivelul creierului și în organism, deoarece în timpul stresului se activează axa hipotalamo – hipofizo – corticosuprarenală care eliberează cortizol în organism. Cortizolul ajută organismul în situații de luptă, pentru starea de stres pe care pacientul o are de întâmpinat, însă cortizolul eliminat timp îndelungat determină modificări atât la nivel cerebral biochimic cât și la nivelul organismului, determinând ceea ce se numește somatizare. De aceea apar tulburări funcționale la nivelul aparatului digestiv sau cardio-respirator în cazurile de anxietate sau depresie.
Pacienții apelează de obicei la serviciile de urgență specifice, fie la gastro-enterologie, fie la cardiologie unde li se demonstrează că nu au o patologie somatică și sunt îndrumați spre departamentul de psihiatrie. Și odată cu echilibrarea psihică a pacientului vor dispărea și manifestările somatice.
În primul rând, oamenii trebuie să conștientizeze că patologia psihică se tratează la doctor și nu ar trebui să aibă prejudecați sau să se teamă de stigme asociate, deoarece acestea pot face mai mult rău decât patologia în sine. Odată ajunși la doctor tratamentul anti-depresiv sau anxiolitic ameliorează depresia și anxietatea, după care pacienții pot dormi, văd lucrurile mai clar și au altă percepție asupra problemelor pe care le-au avut sau le au în continuare. Astfel, pot să le abordeze mai ușor, pot găsi soluții.
Trăim timpuri alerte, în care informația și tehnologiile au venit peste noi brusc, nu am avut timp să ne adaptăm psihic, iar grupul cel mai afectat, paradoxal, este reprezentat de tineri. Aceasta pentru că tinerii își termină studiile, își doresc să aibă bani, să aibă o viață îndestulată care să le permită să își petreacă timpul liber cum își doresc, să aibă un anumit confort acasă, să poată călători. Însă acești tineri odată angajați constată că lucrurile nu stau așa cum își imaginează ei, iar toate aceste așteptări pe care le au devin motiv de nemulțumire, sunt încadrați cu salarii mici sau le sunt date posturi pe care nu le agrează. Astfel, ei devin vulnerabili și frustrați din cauza așteptărilor financiare pe care ei le-au anticipat, dar pe care nu le au. În corporații se lucrează foarte mult, cu presiune, deadline-uri strânse și tinerii ajung să petreacă foarte multe ore suplimentare la serviciu, au puțin timp liber, somn insuficient, mese dezorganizate, mișcare fizică aproape inexistentă, consum de substanțe care ameliorează pentru scurt timp starea de tensiune fizică și psihică – alcool, medicamente sau droguri.
Aici vorbim despre persoanele perfecționiste în general, despre cei care nu pot delega sarcini, care vor să le facă pe toate, să se asigure, sunt obsesionali-compulsivi, persoanele care trebuie să repete de mai multe ori o activitate pentru a fi impecabilă, să verifice de mai multe ori. O altă categorie sunt persoanele dependente, care au nevoie să fie controlați si validați în diferite situații și nu pot funcționa singuri. Din ce în ce mai puține persoane pot funcționa echilibrat și independent și acest aspect s-a resimțit acut în perioada de când majoritatea au fost nevoiți să lucreze de acasă. Lucratul de acasă nu se potrivește tuturor angajaților, astfel încât acest aspect reprezintă o altă sursă de disconfort.
Aceste simptomatologii pot fi diminuate până la dispariția completă în cadrul unor ședințe de terapie fie în grup, fie individuale, pentru că nu vor dispărea de la sine. De cele mai multe ori, netratate, se acutizează la stimuli din ce în ce mai mici și din ce în ce mai des. Percepția acestor persoane poate fi modelată prin diverse tipuri de terapie. Atunci când avem o patologie psihiatrică deja instalată și imposibilitate funcțională se preferă stabilirea unei scheme terapeutice, stabilizarea emoțională, ca mai apoi situația să poată fi abordată prin consiliere.
În primul rând este vorba despre managementul timpului de lucru: prioritizarea responsabilităților, delegarea unor sarcini pe cât posibil, reducerea orelor suplimentare de lucru, schimbarea rutinei ocazional, finalizarea proiectelor importante marcate de mici recompense etc. La locul de muncă, este recomandată exprimarea nemulțumirilor și a sugestiilor în mod civilizat și cu argumente potrivite și evitarea umilințelor din partea superiorilor sau între colegi. Este importantă și detașarea de problemele de la birou în timpul liber. Deși în teorie sună bine, acest lucru nu se poate realiza întotdeauna cu usurință, dar este nevoie de conștientizarea acestei necesități. Demisia sau schimbarea locului de muncă nu poate reprezenta prima opțiune în caz de nemulțumire, mai ales atunci când oamenii au responsabilități financiare care nu suportă amânare. Ideal ar fi să dezvoltăm la nivel național programe de prevenție a burnout-ului și, ținând cont de frecvența cazurilor, să o tratăm ca pe o problemă de sănătate publică.
Pentru o consultație online cu dr. Ioana Silion, accesați acest link.
