Cancerul reprezintă una dintre cele mai grave afecțiuni cu care se confruntă omenirea în prezent. Tratamentele clasice, precum chimioterapia și radioterapia, au avut succes în unele cazuri, dar au fost asociate și cu efecte secundare semnificative.

Însă, în ultimii ani, un nou tip de terapie, numită imunoterapie oncologică, a revoluționat abordarea tratamentului cancerului la adulți. Această formă de terapie folosește puterea sistemului imunitar al organismului pentru a combate celulele canceroase și a oferi pacienților noi șanse de supraviețuire. Dr. Alexandru Velcescu, medic specialist oncologie, ne-a explicat mai multe despre acest subiect. Dacă dorești să afli și mai multe despre imunoterapia oncologică sau ai nevoie de îndrumarea și sfaturile Dr. Velcescu, un consult online este disponibil, aici.

Ce este imunoterapia oncologică?

Imunoterapia oncologică este o ramură a unei arii de cercetare relativ recente numită imuno-oncologie, practic o variantă terapeutică a oncologiei medicale care se concentrează pe stimularea sistemului imunitar al pacientului, pentru a recunoaște și a lupta împotriva celulelor canceroase. Această terapie utilizează diferite tehnici, cum ar fi administrarea de anticorpi monoclonali sau celule imunitare modificate genetic, pentru a activa sau a spori răspunsul imun al pacientului. Spre deosebire de alte tratamente, imunoterapia oncologică vizează să activeze sistemul imunitar într-un mod specific, pentru a distruge celulele canceroase, fără a afecta în mod semnificativ celulele sănătoase.

Cum funcționează imunoterapia oncologică?

Principalele modalități de imunoterapie oncologică sunt:

1. Anticorpii monoclonali: Acești anticorpi sunt creați în laborator și proiectați pentru a se lega de anumite proteine de pe suprafața celulelor sistemului imun (limfocitele T) sau a celulelor canceroase. Cei folosiți în imunoterapia cancerului se mai numesc şi inhibitori ai punctelor de control imun. Unele celule canceroase pot inhiba răspunsul imunitar prin interacțiunea cu molecule specifice numite puncte de control imun. Rolul acestor anticorpi este să permită sistemului imunitar să recunoască mai ușor celulele canceroase și să le atace într-un mod mai eficient.

2. Terapia celulară adoptivă: Această abordare implică colectarea de celule imunitare din sângele pacientului, cum ar fi limfocitele T și modificarea lor genetică în laborator, pentru a le face mai eficiente în detectarea și distrugerea celulelor canceroase. Aceste celule modificate sunt apoi reintroduse în organismul pacientului, unde pot continua să distrugă celulele canceroase.

3. Virușii oncolitici: reprezintă viruși modificați genetic, destinați distrugerii celulelor canceroase. De obicei sunt administrați intralezional (spre exemplu: talimogene laherparepvec, un virus herpetic utilizat în tratamentul melanomului local avansat inoperabil).

4. Vaccinurile anticanceroase: de exemplu, sipuleucel-T, administrate în perfuzie, pentru tratamentul cancerului prostatic avansat.

5. Citokinele: reprezintă molecule cu rol mesager și cu efect imunomodulator important, secretate de aproape toate celule imune ale organismului. Un exemplu este reprezentat de interleukina 2 – IL-2 – în tratamentul cancerului renal metastatic.

Avantajele imunoterapiei oncologice

Imunoterapia oncologică aduce numeroase avantaje pentru pacienții adulţi diagnosticați cu cancer. Printre acestea se numără:

1. Efectele secundare relativ reduse: În comparație cu tratamentele clasice precum chimioterapia, imunoterapia oncologică are tendința de a produce efecte secundare mai puțin severe şi cu o rată de apariție mai mică. Aceasta se datorează faptului că terapia se concentrează asupra sistemului imunitar, evitând astfel daunele directe asupra țesuturilor sănătoase. Pot apărea, în schimb, reacții adverse de tip auto-imun, care, din fericire, sunt de obicei mai ușor de tratat decât toxicitățile la chimioterapie.

2. Durabilitatea răspunsului: Imunoterapia poate produce răspunsuri durabile în tratamentul cancerului. Acest lucru înseamnă că, în unele cazuri, efectele terapiei pot continua chiar și după încheierea tratamentului, oferind pacienților o șansă mai mare de supraviețuire pe termen lung.

3. Potențialul de a trata mai multe tipuri de cancer: Imunoterapia oncologică a demonstrat eficacitate în tratamentul diferitelor tipuri de cancer, inclusiv melanom, cancer pulmonar, cancer renal, cancere colorectale, cancer gastric şi cancere din sfera ginecologică, dar şi cancere ale sângelui (limfom difuz cu celulă mare de tip B, leucemie acută limfoblastică). Aceasta reprezintă o veste îmbucurătoare pentru pacienții cu aceste afecțiuni, deoarece le oferă o alternativă promițătoare la tratamentele convenționale.

Limitări și provocări ale imunoterapiei oncologice

Deși imunoterapia oncologică reprezintă o inovație semnificativă în tratarea cancerelor, există și unele limitări și provocări asociate cu aceasta. Printre acestea se numără:

1. Timpul de instalare a efectului terapeutic: Spre deosebire de tratamentele oncologice convenționale, imunoterapiei îi trebuie mai mult timp pentru instalarea efectului anti-tumoral. Acest lucru are implicații în utilizarea ei în situații speciale, cum ar fi urgențele oncologice datorate efectelor compresive tumorale (spre exemplu: sindromul de hipertensiune intracraniană, sindrom de venă cavă superioară, sindromul de compresie medulară, sindroamele oclusive), unde chimioterapia, radioterapia şi chiar intervenția chirurgicală au întâietate. Mai sunt şi situațiile în care pacienții au indicație strict paleativă (adică pentru controlul simptomelor datorate cancerului şi pentru îmbunătățirea calității vieții, când tratamentul oncologic activ nu mai poate aduce beneficii clinice), când imunoterapia poate chiar grăbi degradarea ireversibilă a stării de sănătate a pacienților.  

2. Răspunsul imun variabil: Nu toți pacienții răspund în mod similar la imunoterapie. Unele tumori pot dezvolta mecanisme de evitare a sistemului imunitar sau pot fi insensibile la tratament, făcând dificilă anticiparea rezultatelor tratamentului.

3. Costul tratamentului: Imunoterapia oncologică este costisitoare, în materie de dezvoltare, producție, transport, stocare şi administrare, ceea ce poate reprezenta o provocare în accesibilitatea sa pentru mulți pacienți. Costurile implicate pot influența disponibilitatea lor în anumite regiuni sau sisteme de sănătate.

4. Necesitatea cercetării suplimentare: Imunoterapia oncologică este în continuă cercetare și dezvoltare, existând multe aspecte care necesită investigații suplimentare. De exemplu, este important să se înțeleagă mai bine modul în care sistemul imunitar interacționează cu diferite tipuri de cancer și cum poate fi îmbunătățită eficacitatea tratamentului. De asemenea, se caută metode de identificare a pacienților care vor răspunde cel mai bine la imunoterapie și de a preveni rezistența la tratament ori apariția reacțiilor adverse grave.

Imunoterapia oncologică reprezintă o speranță nouă, promițătoare, în lupta împotriva cancerului la adulți. Această terapie inovatoare utilizează sistemul imunitar al pacientului pentru a recunoaște și a distruge celulele canceroase, oferind astfel șanse mai mari de supraviețuire și îmbunătățire a calității vieții. Cu toate acestea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin potențialul și limitările imunoterapiei oncologice. Cu dezvoltarea continuă a acestei tehnologii și aprofundarea cunoștințelor noastre despre sistemul imunitar și cancer, se deschid noi perspective pentru tratarea și, în final, învingerea cancerului. 

Puteți programa o consultație cu dr. Alexandru Velcescu, pe platforma Digital Clinics, aici: Consult Dr. Alexandru Velcescu