Nu este nimic neobișnuit ca, pe parcursul vieții, să ne confruntăm cu probleme de anxietate. Când trebuie, însă, să ne îngrijorăm? Care sunt factorii declanșatori și cum poate deveni această stare o tulburare care să ne influențeze negativ viața? Psihologul Hajar Owrang ne-a explicat cele mai importante lucruri legate de anxietate. În plus, specialistul a detaliat și cum poate fi gestionată anxietatea în cazul părinților care au copii cu dizabilități.

Anxietatea și tulburarea de anxietate

În cursul vieții lor, mulți oameni se confruntă cu stări de anxietate, la un moment dat. O schimbare care se va produce în viitorul apropiat sau în cel îndepărtat poate produce sentimente legitime de anxietate față de necunoscut sau sentimente iraționale care produc stări prelungite de anxietate.

Anxietatea este un răspuns normal la evenimente externe stresante, cum ar fi schimbarea locului de muncă, relaționarea cu un străin sau problemele financiare. În schimb, tulburarea de anxietate implică sentimente exagerate de teamă față de un pericol imaginar. Schimbarea locului de muncă poate aduce în minte pericole imaginate precum incapacitatea de a ne adapta sau sentimentul de inferioritate. Relaționarea cu un străin poate implica teama de a fi judecați sau că ne vom face de râs, iar problemele financiare pot determina frica exagerată că nu vom avea din ce trăi, că apropiații ne vor disprețui sau ne vor părăsi.

Atunci când simptomele de anxietate devin mai intense decât evenimentele care le-au declanșat și interferează cu funcționarea noastră zilnică, acestea ar putea fi semne ale unei tulburări de anxietate.

În cadrul diverselor tulburări de anxietate, precum tulburarea de anxietate generalizată sau socială, în cadrul tulburărilor de panică sau fobiilor, simptomele pot fi mai blânde sau mai severe.

Pentru a putea identifica o astfel de tulburare la dumneavoastră sau cineva apropiat este important să cunoaștem factorii declanșatori ai anxietății, precum și lista de simptome ale anxietății, prezente atât la nivel mental, cât și fizic. Fiecare simptom trebuie analizat în detaliu, pentru a vedea diferența dintre un semn al unei afecțiuni și un sentiment natural de teamă față de necunoscut. De asemenea, cred că este util pentru cititori să spun câteva cuvinte despre ce putem face când am recunoscut diverse simptome ale anxietății.

Care sunt factorii declanșatori ai tulburărilor de anxietate

Cauzele tulburărilor de anxietate pot fi foarte variate, iar identificarea lor este vitală pentru stabilirea unor metode de tratament eficiente. Principalele cauze, atât interne, cât și externe, sunt următoarele:

• Factorii genetici;

• Dezechilibrul chimic din creier;

• O anumită condiție medicală;

• Traumele produse de abuz, boală, participarea la crime sau conflicte militare etc.;

• Separări cauzate de divorț, deces etc.;

• Expunerea la stres prelungit din cauza familiei, locului de muncă, religiei etc.;

• Situațiile sociale;

• Sexul, genul sau sexualitatea;

• Consumul de droguri etc.

O schimbare neprevăzută în viața noastră poate cauza stări de anxietate de scurtă durată, dar și stări persistente care conduc la tulburări, caz în care și cele mai mici schimbări în viața de zi cu zi încep să ne afecteze.

Cum recunoaștem simptomele psihice ale tulburărilor de anxietate

Pentru a identifica această tulburare este necesar să fim foarte atenți la gândurile și reacțiile noastre legate de un eveniment care ne produce teamă. Principalele simptome care ne pot da de gândit sunt îngrijorarea excesivă și dificultatea de concentrare.

Thomas Jefferson spunea sugestiv: „Câtă durere ne costă nenorocirile ce n-au avut loc niciodată”. Îngrijorarea excesivă este unul dintre cele mai frecvente simptome ale unei tulburări de anxietate. Această îngrijorare irațională este disproporționată față de evenimentele care o declanșează și nu apare doar în momente extrem de dificile, ci ca răspuns la situații normale precum prezentarea un proiect, întâlnirea unei persoane noi, relaționarea cu un membru al familiei sau utilizarea transportului în comun.

Pentru a fi considerat un semn al tulburării de anxietate, îngrijorarea trebuie să se extindă pe mai multe zile, timp de cel puțin șase luni. Simultan, aceasta trebuie să fie dificil de controlat, severă și invazivă, care au ca rezultat dificultăți de concentrare și neîndeplinirea sarcinilor zilnice.

Există, totuși, cazuri de anxietate funcțională înaltă, în care persoanele care se confruntă cu griji exagerate reușesc să realizeze destul de multe sarcini zilnice, în parte tocmai pentru a evita să se confrunte cu gândurile obsesive pe care le au. Aceste persoane pot fi foarte ordonate, motivate, carismatice, pot avea succes pe plan profesional, dar aceste calități și realizări pot ascunde teama de a dezamăgi și de a intra în conflicte, teama de viitor, incapacitatea de a trăi în prezent și multe alte anxietăți.

În ceea ce privește dificultățile de concentrare putem sintetiza această stare ca fiind situația în care ne preocupă o problemă stresantă sau când avem o minte constant preocupată. Suntem mereu distrași, în loc să fim cu totul atenți.

Anxietatea la părinții cu copii cu dizabilități

Anxietatea și stresul la părinții cu copii cu dizabilității sunt două fenomene afective. Atunci când un părinte află că unul dintre copiii lui suferă de o anumită dizabilitate (fizică sau psihică), acel părinte rămâne cu mult stres și va fi traumatizat la început.

Aflarea veștii că propriul copil are o dizabilitate este greu de acceptat pentru mulți părinți. În această situație, ei se simt speriat, pierduți, dezorientați și simt că nimeni nu îi ajută. Aceasta poate fi o cauză principală pentru a intra în starea de anxietate.

Mulți dintre părinții cu copii cu dizabilități se simt vinovați din cauza dizabilității copilului. Deoarece ei își caută motive și scuze pentru ceea ce s-a întâmplat pentru acel copil. Când văd pe stradă sau între rudele lor copii tipici, suferă mult și compară propriul copil cu ceilalți copii. În cazul copiilor nevăzători sau a copiilor cu alte dizabilități fizice, care au intelectul normal, această reacție, pe care o primesc din partea părinților, îi afectează. Acest fapt poate conduce la un scăzut nivel al stimei de sine.

Părinții copiilor cu dizabilități au nevoie de multă susținere și suport emoțional din partea membrilor familiei. Pentru gestionarea anxietății și stresului, e bine ca părinții să știe că copilul cu o anumită dizabilitate are, totuși, foarte multe abilități diferite.

Este important ca părinții să conștientizeze diferența dintre dizabilitate și inabilitate. Odată cu dezvoltarea tehnologiei, copilul își poate creea o viață independentă. În cazul persoanelor cu dizabilități fizice, există diverse terapii care îi ajută pe acești copii să își creeze o viață autonomă și să aibă mai multe progrese.

Ceea ce pot sfătui membrilor familiei este să evite să folosească expresii care evocă părinților și copiilor o stare de milă. De exemplu, să evite să facă judecăți care sugerează o relație de cauzalitate între anumite greșeli ale părintelui și dizabilitatea copilului.

Un alt lucru care îi ajută pe părinții care au copii cu dizabilități este să evite să vorbească foarte mult, excesiv, despre dizabilitatea copilului și să îl accepte așa cum este. Este bine să creadă că au un copil special cu un intelect normal.

O altă sugestie pentru gestionarea anxietății este apelare la specialist (medic psihiatru și psihoterapeut și consilier psihologic). În cadrul ședințelor de consiliere sau psihoterapie veți primi tehnici specifice și de relaxare pentru gestionarea stresului. De asemenea, părinții pot participa la ședințe de psihoeducație, pentru a primi tehnici pentru un comportament mai adecvat cu copii care au o dizabilitate.

În concluzie aș putea spune că, indiferent că suntem sau nu suntem cu dizabilități, toți avem nevoie de susținere, suport emoțional, autonomie și integrare în societate.

Despre psihologul Hajar Owrang

Psihologul Hajar Owrang este un specialist pasionat, care a reușit să depășească cu succes dificultățile create de lipsa vederii. Este absolventă a Universității București, cu o licență în psihologie și un masterat în terapia logopedică în procesele de comunicare, formator în consiliere sistemică de familie și cuplu, coach, consilier de dezvoltare personală și de programare neurolingvistică (NLP). Aria largă a preocupărilor profesionale ale lui Hajar Owrang include și grija pentru cei care au în familie copii cu dizabilități, iar experiența sa personală, fiind nevăzătoare din naștere, este un avantaj în înțelegerea acestui subiect sensibil.

Puteți programa o consultație cu psihologul Hajar Owrang pe platforma Digital Clinics, aici: Consult psiholog Hajar Owrang